Miroase-n jurul meu a toamnă,
mă-mbie la visare să acced,
bne-ai venit iubită doamnă,
să mă îndrumi spre ceea ce eu cred.
Îți mulțumesc toamnă a mea,
că mă îndrumi frumos spre a mea iarnă,
știu, în curând pe cer voi fi o stea,
dar, te implor, nu accepta ca fulgii să mă cearnă.
Îmi e a toamnă, e toamna mea din viață,
îmi e a toamnă plină și bogată,
dar, încă-mi e a dimineață,
îmi e a toamnă, a toamnă-mbelșugată.
Silvia Urlih - 26.10.2024
De-aș fi rămas cu iarna-n mine,
și primăvara mi-aș da-o amanet,
n-aș fi știut cât viața mă va ține
în amalgamul ei de cabaret.
De-aș fi rămas în veșnicul trecut,
n-aș fi știut că pot și eu trăi,
n-aș fi aflat că mult m-am întrecut
și că, cu viața nu m-aș fi întâlni.
De-aș fi știut că viața e frumoasă,
n-aș fi căzut prin râpi de neumblat,
dar, am aflat că viața e mărinimioasă
și-mi dăruiește ce încă n-am aflat.
pe amurginea timpului
și am simțit
că timpul meu
mă doare,
dar m-am trezi în iarba vere-a câmpului
și m-am văzut
învăluită-n soare.
Am colindat prin ploi
d-am poposit în strugur,
am poposit din când în când
în lan de grâu,
când am simțit
că viața mi-este mugur,
m-am revărsat
în vechiul meu pârâu.
Pârâul a crescut
și-a revărsat în mare,
acolo ,
valul m-a urcat spre cer.
am înțeles
că timpul nu mai doare,
am înțeles
că nu-mi mai sunt
stingher.
Silvia Urlih - 15.10.2924
Ne-am întâlnit pe-un colț de rai,
eram și eu și tu pietre ciobite,
vedeam în tine ce încă mai erai,
vedeam în tine clipele pierdute.
Eram și eu și tu doi bieți atoli,
pierduți prin mările
adânci și negre,
eram și eu și tu asemeni a doi poli,
dar ne doream să traversăm eternele tenebre.
Eram, dar suntem pietre șlefuite,
ne-a încrusta povestea în poveste,
eram în cărți, file încă nescrise,
eram, dar azi, suntem o nouă veste.
Silvia Urlih - 03.10.2024
