Ne-am întâlnit pe-un colț de rai,
eram și eu și tu pietre ciobite,
vedeam în tine ce încă mai erai,
vedeam în tine clipele pierdute.
Eram și eu și tu doi bieți atoli,
pierduți prin mările
adânci și negre,
eram și eu și tu asemeni a doi poli,
dar ne doream să traversăm eternele tenebre.
Eram, dar suntem pietre șlefuite,
ne-a încrusta povestea în poveste,
eram în cărți, file încă nescrise,
eram, dar azi, suntem o nouă veste.
Silvia Urlih - 03.10.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu