De-aș fi rămas cu iarna-n mine,
și primăvara mi-aș da-o amanet,
n-aș fi știut cât viața mă va ține
în amalgamul ei de cabaret.
De-aș fi rămas în veșnicul trecut,
n-aș fi știut că pot și eu trăi,
n-aș fi aflat că mult m-am întrecut
și că, cu viața nu m-aș fi întâlni.
De-aș fi știut că viața e frumoasă,
n-aș fi căzut prin râpi de neumblat,
dar, am aflat că viața e mărinimioasă
și-mi dăruiește ce încă n-am aflat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu