Se-ntoarce toamna iarăși pe alei,
Cu plete dalbe, minunate,castanii
Dăruindu-mi din splendoarea ei,
Mii de priveliști minunate, arămii.
Natura plînge, cu lacrimi de tristețe,
Trezește doruri, gînduri, amintiri,
Și-un sentiment ciudat de batrînețe.
Pe chipul cald,și trist de amăgiri.
Cu picături de aur și argint astupă
Tot ce a fost senin, și alb și cald,
Copaci-s triști și iarba este udă,
Și florile s-au ofilit sub verdele smarald.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu