Cum am ănvățat să spun rugaciunea inimii , cu inima.
Imi inchideam ochii, priveam spre inima, si-mi doream sa-mi imaginez cum e asezata ea in partea stanga a pieptului si ascultam cu atentie bataile ei. Curand, inima si miscarile ei mi le-am putut auzi... apoi am inceput sa introduc rugaciunea lui Iisus odata cu inspiratia in inima, si sa trag aerul si rosteam "Doamne Iisuse Hristoase - si respiram – miluiește-mă".Simt cum din stomac pornesc o mulțime de fluturi…simt cum se îndreaptă în zborul lor cu aripile fremătînd , spre inimă.În momentul în care spun rugăciunea, simt cum inima mea freamătă de fericire, cum se înfierbîntă, apoi simt că-mi vine să zbor.
Nu există un moment anume al zilei pentru această rugaciune simplă.O poți face oricînd si oriunde… in timpul lucrului, atunci cand acesta permite, in timpul plimbarii, la asteptarea autobuzului, in timpul calatoriei, in timp ce se creeaza stopuri de circulatie pe autostrada, inaintea unei convorbiri neplacute sau de mare insemnatate pentru noi, in situatii de tensiune, de disperare, de depresiune, in conditii speciale, dimineața la sculare, seara la culcare….etc. Acest gen de rugaciune ne ajuta sa fim mereu in prezenta lui Dumnezeu, indiferent de imprejurarile sau situatiile in care ne gasim. Cei care practica acest fel de rugaciune nu fac deosebire intre timpul rugaciunii si cel al lucrului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu