Undeva, se află o persoană mai necăjită decît tine….

Undeva, un om se roagă pentru viața lui.... undeva unui om îi e foame.... undeva un om suferă... undeva un om plânge... undeva un om a pierdut un suflet drag..... undeva un om se află într-un scaun cu rotile.... undeva..... undeva un om și-a învins neputința și a reușit în viață.

TU ?? mulțumește-i lui Dumnezeu pentru ceea ce ești azi....

În  tinerețe am fost bolnavă….foarte bolnavă, până în momentul în care l-am întâlnit pe Dumnezeu . Atunci, mi-a întins mâna lui miloasă, și m-am ridicat. Am crezut în forţa Lui şi L-am rugat să-mi redea sănătatea pierdută. A făcut o minune şi acum sunt o persoană perfect normală. Handicapul meu fizic a dispărut. Nu însă şi dorinţa de a-i ajuta pe cei cu care am împărţit mult timp lacrimi, suferinţă,durere,vise.

Am înţeles atunci un lucru esenţial : persoanele cu handicap fizic nu trebuie tratate cu indiferență. Nu-i priviți ca pe niște ciudați….au suflet de aur, au vise, au speranțe. Ei , unii dintre ei, nu au vrut să se nască aşa. Ei , unii dintre ei, nu au vrut ca soarta să li se schimbe la un moment dat , în urma unui stupid accident. Persoanele cu handicap psihic sunt de fapt niște ființe care plutesc intre două dimensiuni : cea reală și cea diafană. Așa au ales ei… să evadeze din realitatea aceasta, dar să nu-și vândă sufletul diavolului. Nu-i judecați, nu arunca cu piatra, s-ar putea ca ea , piatra, să-și schimbe traiectoria și să te lovească pe tine.

Nu doresc nimănui să trăiască suferinţa neputinţei de a nu putea face unele gesturi şi mișcări , mișcări ce mie , și ție ni se par normale şi fireşti.

Mulţumesc celor ce sunt alături  de  persoanele  aflate în neputinţă .

Bucuraţi-vă pentru tot ceea ce vă dă Dumnezeu , bucuraţi-vă că puteţi gândi raţional, bucuraţi-vă că puteţi merge,bucuraţi-vă  că puteţi duce lingura la gură. Sătulul nu l-a crezut niciodată pe flămând.

Fiţi cumpătaţi în tot ceea ce faceți .

Deschideţi-vă inima în faţa celor aflaţi în neputinţă.

Nu uitaţi nici o clipă ca oricând puteţi ajunge ca ei.

Nu uitaţi zicala “  DĂRUIEŞTE DIN PUŢINUL TĂU SI VEI PRIMI  ÎNZECIT ÎNAPOI”

NU FIȚI INDIFERENȚI IN FATA SUFERINȚEI CELOR DORNICI DE SĂNĂTATE  SAU BĂTRÂNI.. ȘI EI DORESC SA FIE UTILI , ŞI EI DORESC SĂ DĂRUIASCĂ!!

Doamne, fă o minune și vindecă-i, fă o minune și înmoaie inimile semenilor mei !

CUVINTE FLĂMÂNDE

Râul

mă leagă

de gânduri banale,

vântul

îmi strigă

să nu mă opresc

căci viața-i făcută

din sfere egale…

cu una cobori,

cu alta urci

spre cer îngeresc.

Sufletul

urlă

sub pietre arzânde,

vântul

mă-mpinge

spre raza luminii…

acolo m-așteaptă

cuvinte flămânde

să rupă din mine

ciulinii

și spinii.

Lumina-și deschide

brațele pline,

mă-nvăluie-n rugă

pe jarul uitării,

cu mine în mine

m-aleargă,

mă ține…

mă-nvață să urc

pe crucea

iertării.

Fragment din cartea „Biserica sufletului meu” Silvia Urlih