Pe o geană de lume,
într-un colț pierdută,
am găsit o stea,
iubirea-și plângând,
în palme am luat-o,
mângâind-o tăcută,
prin ploaie–am plecat,
desculțe ,
cântând.
Într-un colț de lumină,
în chip de înger,
iubirea mi-a zâmbit,
m-a învățat să zbor,
din nor și din iarbă,
ca un foc de fulger
mi-a aruncat în zenit
ce fost-a
tristețe
și dor.
Îngerul alb,
cu aripi din mine,
m-a găsit într-o scoică-n ocean ,
din scoică m-a scos,
mi-a spus că e bine ,
mi-a spus c-o să ies
la liman.
Într-un colț de rai,
pe o rază–n amiaz,
un înger de aripi m-a luat,
mi-a spus să trăiesc ,
m-a sărutat pe obraz,
cu aripi
de iubire,
visul
din vis
iar mi-a
dat.
Silvia Urlih 07.07.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu