DRUMUL TREZIRII - Silvia Urlih

Un  râu s-a aprins,

e un pisc de zăpadă,

lumina se naște și-acum

fără mine,

cascadele sar

clocotind în livadă

eu mă întind ca un strai obosit

pe coline .

Un râu s-a-nfrățit

cu iertarea-n iubire,

în colțuri de valuri cu gheață-n amurg  străjuiește,

plouă cu sori

pe ruginita-i cernire,

pe drumul trezirii ce-n lumină lucește.

M-am născut rău,

 urc spre nemurire,

sunt în tunelul luminii

legată de stele,

perdele de nori mă străpung,

dar zâmbesc în iubire,

urc râul

din râul trăirilor mele.

Sunt râul

ce urcă spre vara din vară,

sunt toamna

ce n-are de-o toamnă răspuns,

astăzi eu sunt pentru mine

o taină,

sunt  râul

ce Domnul în brațe l-a strâns .

 Silvia Urlih 16.07.2012