PĂMÂNTUL IUBIRII- Silvia Urlih

Clipe se zbat ,

pământul s-aprinde,

porți se deschid

spre adânc de lumină,

secunda în mine

cu mine se pierde,

lumina iubirii

cu mine 

se-nchină.

Cobor cu vestale

în curcubee tunele,

în zâmbet de iubire

mă-nvălui în vals,

flori albe de nuferi

unesc în inele,

tălpile-mi calcă prin jar ,

spre

marele dans.

Lumina

din mine

de mine se prinde,

suspine

speriate 

rămân în trecut,

negrul pământului

tace

în verde,

clipa trăiește, 

revine din ani …

de demult.

Pământul iubirii,

iubire așteaptă,

lumina

din sferă

în inimă-și pune,

cu

omul în brațe

mai urcă

o treaptă:

”să iubești fiul meu”

în șoaptă

îi spune.

Silvia Urlih 04.07.2012