Dac-aș putea,
mi-aș pune strigătu-n scrisoare
și l-aș trimite
peste munți și văi,
ți-aș spune
că sufletul mă arde
și mă doare
și că mi-e greu
și că mi-e dor de tine
și de-ai tăi.
Dac-aș putea,
mi-aș strânge lacrima-n maramă
și ți-aș trimite-o
ca pe-un fulg de nea,
aș vrea s-auzi
cum dorul meu te cheamă,
și aș mai vrea să știi
că depărtarea-i grea.
Dac-aș putea,
mi-aș adormi ursita ce mi-e stâncă,
aș adormi-o …
să nu mai simtă durerea
și-al meu gând,
aș îmbrăca-o în veștmânt de sfântă
și aș trimite-o să-ți fie scut
și aer
și pământ.
-mama
Silvia Urlih02.11.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu