M-aș naște iar
cu cerul
în priviri,
lumină-aș vrea
să fiu
printre liane,
iubirea să mă
legene-n tomniri,
și nu m-aș strânge
cu lacrime-n arcane.
M-aș naște fiica
focului
din vis,
mi-aș lua pe
umeri muntele
să-l car,
aș scrie viața
așa
cum nu am scris,
și dulce mi-ar
părea
ce-a fost amar.
M-aș naște râu
să urc
spre nemurire,
aș vrea
să stau cu
vântul
la taifas,
aș vrea
cu noaptea să
răsar
în amurgire,
să strig spre
viață,
că viața
mi-a fost glas.
Silvia Urlih 02.11.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu