O umbră-ndoliată
stă la răscruci,
pe scrum,
așteaptă nesătulă să vadă
focul viu,
a obosit să spere
nu vede
nici un drum,
se simte părăsită în oaza
din pustiu.
O umbră-ngândurată
zărește-o licărire,
își ia trecutu-n brațe și-l leagănă
la piept,
se uită către mine și-a mea
nedumerire,
îmi dă o sărutare și-mi spune
să aștept.
Mă ia apoi în brațe mă duce
spre altar,
mi-arată o lumină,
lumină neatinsă,
îmi dă din necuprins un ciob
de chihlimbar,
să-mi fie călăuză pe-aleea
de zori ninsă.
O umbră nedormită
stă
la răscruci de drum,
așteaptă din nespus semnul divin
să-i spună,
că rădăcina sorți-i va fi floare
pe ram,
că răsăritul vieții în pumni
iar
și-l adună.
Silvia Urlih 02.11.2013
Va admir, va citesc versurile si-mi plac. Mi-as dori un volum din care sa pot citi si atunci cand nu sunt la calculator.
RăspundețiȘtergereVa admir, va citesc versurile si-mi plac. Mi-as dori un volum din care sa pot citi si atunci cand nu sunt la calculator.
RăspundețiȘtergere