Iubite,
vezi
cum
iubirea
urcă cu munții în spinări
și
cum
dărâmă macii o altă fortăreață ?
Tu
vezi
cum
luminăm
în dalbe desfătări,
din
zări nelocuite
să
mai culegem
viață
?
Vezi cum
pe
cerul sorții
suntem
două
văpăi
ce
ard îmbrățișate
de
spice secerate ?
Tu
vezi
apusul
nopții cum
ne
aruncă-n văi
și-apoi
iar
ne ridică pe culmi
de
zei păzite ?
simți
cum
iubirea
mea îți mângâie făptura
și
vrea
să-ți
dea răcoarea răscoptului de grâu,
cum
ramurile
tale reîntregesc natura
și
cum
din
rodul vieții
renaștem
iar
pârâu
?!
Silvia Urlih - 22.02.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu