REVENIRI - Silvia Urlih

Iubite,

când

ți-este dor de munții noștri,

iar

munții noștri fug spre noi,

când

ți-este dor de râu-n care

ne-am dezbrăcat

de amintiri,

privește-n sufletul ce-ți spune

că-n vremi trecute,

am fost doi,

două ființe strânse-ntr-una,

glob întregit

de reveniri.

Iubite,

când

îți e dor de dorul care

ne-a dus pe vârfuri fără zări,

când

îți e dor de mângâieri, de gura ce te-a sărutat,

privește-n sufletul ce-ți spune

că

noi am fost două cărări,

cărări

ce azi s-au regăsit

și merg pe-un drum

de mult uitat.

Iubite,

când

îți e dor de reveniri

și-n noapte-albastră mă găsești,

când

îți e dor de-a mea ființă

ce-n brațe galeș s-a pierdut,

privește-n sufletul ce-ți spune

că te iubesc

și

mă iubești,

iubirea noastră că-i ofrandă,

altarul

că ni-i așternut. 

Silvia Urlih  - 23.02.2016