MĂ PLOUĂ-A NINSOARE - Silvia Urlih

Mă plouă-a ninsoare,

ce grea mi-e povara,

mă-nclin sub grămada de nea

ce m-apasă,

mă ninge-a culoare de alb,

îmi cântă vioara,

mă-nchin sub ninsoare,

dar ea,

îmi e coasă.

Mă plouă a verde

ce-n verde se pierde,

în alb mă-ncunun

să-mi fiu

răsărit,

un cui îmi e fruntea,

zăpada mă roade,

statuie îmi sunt

de când m-am rănit.

În alb mă îmbrac să-mi fiu iar mireasă,

mireasă a iernii ce-n iarnă se-nalță,

îmi sunt obelisc, dar gerul m-apasă,

m-apasă omătul, zăpada mi-e viață.

Mă plouă-a ninsoare

cu neaua

din vară,

mă plouă a miere

și-a floare de tei,

mă plouă a zile,

mă plouă a seară,

zăpada din mine

îmi e iar condei.

Silvia Urlih 09.12.2018