Sunt o secundă din marea de ore,
sunt singură-n clipa fierbinte
a clipei
ce încă mai zbate a trăire,
sunt ploaia zilei de mâine
când culorile zilei,
se-ating
pe buze de-amurg.
Sunt ziuă !
Ooo !
ce albă minune!
Sunt cununa de raze
ce seara se-ncunună
cu-albatrul târziului din mine.
Pe buza amurgului
mă voi stinge în tăcere,
așa cum am venit.
Sunt doar o secundă din marea de ore a infinitului.
Silvia Urlih - 20.01.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu