Sunt cuvâtul
din glasul fierbinte
ce arde cu ţipăt surd,
coboară şi pică
alene
pe nisipul
din şoapta apusă în tăcere.
Sunt secunda eternului
ce soarbe eternul
prin porii
eternei dorințe
de supraviețuire
în jungla eternei
iubiri a zilei cu noaptea.
Sunt ziua de azi
pe ieri l-am pierdut
adună-mă-n azi
adună-mă-n azi
şi fă-mă un mâine,
repară-l în azi
repară-l în azi
pe ieri cel pierdut
şi du-mă în ziua de mâine …
şi du-mă în ziua de mâine …
pe mine
cea de ieri.
Silvia Urlih - 20.01.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu