SUFLETE CE-NCET SE RUP - Silvia Urlih

SUFLETE CE-NCET SE RUP

Sunt doar două jumătăţi

ce se caută-n eter,

trup ciuntit de când se naşte,

suflet nul

și neștiut,

înspre capătul de drum,

se acoperă-n mister,

nu-şi găseşte întregirea,

rămâne

cum s-a născut.

Ești

o inimă ce bate în tic-tac-ul

din chitară ,

îți lipseşte întregirea,

ești o cheie

fără uşă,

ai deschide să priveşte către lumea de afară ,

dar

nu-i uşa pentru cheie ,

îți ești zid,

îți ești țepușă.

Sunt pe talpa de pământ

urme

care-și știu rutina,

se-ameţesc în regăsirea jumătăţii lor de trup,

se învârt

precum pământul

care-și caută lumina,

sunt

doar trupuri fără suflet,

suflete

ce-ncet se rup.

Silvia Urlih - 02.04.2019