Umbre
de tristeţe
ţin
trena corpului,
le
doare pulsul interrupt
de
singurătate,
le
doare
bătăile
încropite
din
jumătăţi de timp,
se-nvârt
precum cocorii
în
înaltul cerului,
se
strigă pierdute de șir
şi se
vor iar
un cârd
unit.
Trupuri
fără suflet
merg
alături
până la
capăt de drum ,
umbriți
de umbre moarte ,
trăiesc
doar ca jumătăţi de cerc,
oftează-o
viaţă,
drumul
le e calvar,
dar,
continuă
să-și pășesscă alături
cu
picioare de lemn.
Jumătăți
de trupuri
stau
alături fără să-și simtă sufletele,
jumătăți
de ceruri își sunt,
dar
nu-și sunt,
și,
nu-și dau seama de asta,
jumătăți
de oameni continuă să trăiască
în
compromisuri.
Sunt
doar jumătăți
care nu
au știut niciodată
că pot
fi un întreg,
umbre
de tristețe
s-au
născut să-și fie doar umbre,
umbre
de tristețe
se
chinuie să-și întregească umbra
sub
soarele vieții.
Silvia Urlih - 05.04.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu