Te-ai
întrebat vreodată cum ți-ar fi , sau ce s-ar întâmpla dacă ți-ai asculta
intuiția, dacă ți-ai asculta acel glas de neauzit dar care îți spune în
inconștient ce decizie să iei în anume momente ?
Cu
siguranță că și tu, ca și mine și ca mulți alții nu ți-ai urmat instinctul și
apoi ți-ai dat palme că iar ai făcut o nefăcută.
Mereu
ne ghidăm după gândirea logică și , din nefericire, facem mereu alegeri
greșite. Greșim în alegerile noastre, apoi suferim ca proștii și ghici ce ? Pe
cine dăm vina ? Pe bietul Dumnezeu care, în prostia noastră, cică, El ne-a pus
la încercări. Aiurea… noi am ales, iar Dumnezeu stă la cotitură și , cu
bunătatea lui, iar ne apucă de urechi și ne scoate din nororiul în care cu
știință sau din neștiință iar am căzut.
De
multe ori ne luăm după ceea ce spun alții, adică după sfaturile date de alții.
Te-ai întrebat vreodată cum ți-ar fi
dacă, în loc să ne amăgim singuri, ne-am asuma responsabilitatea binelui nostru
pe termen lung și nu am mai căuta în exterior satisfacții de moment?
Te-ai întrebat cum ți s-ar
schimba viața ?
Nimeni nu poate și nu trebuie să decidă în locul nostru ceea ce
este bine sau nu.
Și tu și eu și voi și noi toți avem deja în interiorul nostrum tot
ceea ce avem nevoie ca să știm, ca să înțelegem, ca să discernem.
Toți avem puterea să discernem între
ceea ce este bine și ceea ce nu ne ajută să evoluăm. Toți avem puterea să
înțelegem ce ne îndepărtează, de fapt, de cine suntem cu
adevărat.
Însă… deși suntem înzestrați cu aceste instincte, nu le simțim, nu
le percepem, decât, poate, atunci când „semnăm contractual” de plecare spre …
dincolo de nori.
Ai puterea și dă-ți voie să asculti acea voce interioară și
urmează-o.
Ai puterea și dă-ți voie să asculți ce vrea organismul tău, ce-I
lipsește organismului tău, ce minerale , protein sau vitamine îți lipsește. El,
bietul tău trup, știe foarte bine ce-i lipsește. Dacă vrea apă, îți cere apă,
dacă vrea pește, ți-e poftă de pește, dacă vrea carne, îți cere carne, dacă
vrea miere, îți cere miere, dacă vrea sare, îți cere sare, dacă vrea frunze,
îți cere frunze…. Dacă vrea iubire, îți cere iubire, dacă vrea singurătate îți
transmite că vrea să se odihnească și nu-i mai trebuie stress. Ai oare puterea
și înțelepciunea să-ți asculți instinctul cu toate „poftele” și dorințele lui
???!!!
Da, este destul de dificil să ascultăm
în permanență acea voce interioară pentru că uneori mintea noastră,
care este dominată și de „principiul plăcerii", ne cere să ne ocupăm de
satisfacerea anumitor nevoi, dorințe, plăceri iluzorii și, astfel, ne
furnizează niște motivații cu ajutorul cărora alegem să facem unele lucruri de
care doar credem că avem nevoie. De exemplu, știm că nu este bine să mâncăm
peste măsură, să fumăm, să consumăm alcool etc., pentru că toate acestea nu
sunt bune pentru noi, însă alegem să ne lăsăm pradă acestor „nevoi" de moment, căutând de fapt,
liniștirea minții. Ne mințim că ne este bine, deși acest „bine” ține doar
câteva ore.
Însă ce se întâmplă atunci când dăm curs unor astfel de tentații
toxice ? Ne simțim mai bine? Pentru cât timp? Toate acestea sunt plăceri de
moment care odată satisfăcute nu fac decât să genereze noi și noi „nevoi"
care devin din ce în ce mai greu de împlinit.
În tot acest timp simțim în interior un
gol sau un gust amar în momentele de luciditate, dar nu ne
aplecăm prea mult asupra lor, ci eventual încercăm să le umplem apelând la aceleași binecunoscute strategii:
alcool, sex ocazional, droguri, shopping, socializare excesivă, muncă...
Golul din noi se adâncește și ne dorim din ce în ce mai mult să
apelăm la vicii.
Nu dragilor, recurgerea la vicii nu e o rezolvare, pentru că
miezul problemei e tot acolo, rămâne tot acolo și ne mănâncă.
Învață să-ți asculți vocea intuiției, nu mai lua alegeri greșite
și… viața ta va fi frumoasă, precum ți-o visezi.
Da, mi se pare normal să mă întrebi, cum să discerni intuiția de
gânduri. Ei, uite că nu am un șablon. Fiecare trebuie să-și asculte glasul
sufletului.
Eu, am 60 de ani, 161 cm și 57 gk. Tu, Care îți sunt
caracteristicile ? Bineînțeles că îți sunt altele. Daci, fiecare cu șablonul
său. Citește, informează-te și aplică doar ceea ce se pliază caracterului și sufletului
tău.
Singurul sfat pe care ți-l pot da este : DĂ-ȚI VOIE SĂ SIMȚI și
ÎNTOARCE-TE LA ORIGINI ! Care origini ? La credința în Dumnezeul tău. Cum să
faci asta ? Calea nu o poți găsi decât TU, omule drag !
Fragmnt din cartea „ Viața-i viață, trăiește-o !” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu