AMÂNDOI SUNTEM - Silvia Urlih

 

Tu iubite ești ca gheața,

eu, ca focul ce se-aprinde,

tu ești lacul care stă,

eu, sunt râul care curge,

tu ești pomul din pădure,

eu, frunza ce te surptinde,

tu ești soare,

eu sunt lună ,

suntem timpul care fuge.

 

Amândoi suntem opusul,

dar,

opusul se atrage,

amândoi venim din vremi

care nu ne-au fost prea bune,

amândoi ne suntem soartă

care-n asfințit se strânge,

amândoi ne suntem vis,

vis ce-n asfințit n-apune.

 

Tu iubite îmi ești gheața

care-aprinde focu-n mine,

îmi ești câmpul plin de flori,

îmi ești grâu ascuns în pâine,

eu ți-s sângele ce-aleagă

sufletul

să ți-l lumine,

îți sunt palma care vrea

tâmplele să ți le-aline.

Silvia Urlih - 08.08.2021