Obosiți de-atâta trudă
și de-atâta
alergat,
nu ne-am dat
voi să fim
caii noștii
din povești,
n-am știut că
de iubire,
viața noastră
ne-a legat,
n-am știut că
din zenit,
ni s-a spus :
trăiești,
trăiești !
Ne-am născut
pe cal albastru,
cu năframă
fără spin,
ne-am născut
să ne fim liberi,
s-alergăm pe
câmp cu miriști,
ne-am născut
să poposim
fără griji
și să iubim,
ne-am născut
să ne fim veseli,
să nu plângem
și nici
triști.
Calul meu ce-acum
aleargă
spre finitul așteptat,
îmi neacheză în
surdină
să mai stau,
că nu mi-i timpul,
pune frână,
nu-și vrea
hamul
și nu vrea
înșeunat,
primăvară,
vară, iarnă…
nu contează
anotimpul.
Silvia Urlih 22.08.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu