ȘI-AU FOST ȘARADĂ - Silvia Urlih

El și Ea

pornesc în fugă

pe drumul ales,

își pun ramuri de mălin

pe frunți fericite,

uneori,

mălinul alb,

e de necules,

floarea albă se-ofilește,

nu le sunt

menite.

Merg pe drum ca doi străini,

pasul

le e-n barcă,

camarazi au fost

în lupta ce-a dus-o iubirea,

acum

sunt doar doi rivali,

viața îi încearcă,

unde este visul lor,

unde-i

fericirea ?

Au plecat

Spre malul vieții

ca nemărginire,

valul

i-a luat pe val

și i-a dus spre stânci,

au ajuns ca val la mal,

doar o amăgire,

întind brațul spre iubire,

însă

merg pe brânci.

S-au iubit în neiubire,

căci iubirea

le-a fost falsă,

și-a fost nor în amurgire,

și-au fost o șaradă,

s-au mințit cu vorbe goale,

au trăit în transă,

s-au visat vis împlinit,

dar,

și-au fost…

paradă.

Silvia Urlih 21.05.2018 

NE SUNTEM GÂNDURI - Silvia Urlih

Stau la masa ta din suflet,

savurez visarea-n tine,

îţi simt visul lângă mine,

freamătă

ca valul mării,

gândul tău

mi-e pod ce leagă gândul,

ce spre mine vine,

îți sunt

gândul tău din gând

ce-a pornit

pe drumul serii.

Stăm la masa gândului,

din gânduri

ne înfruptăm,

eu aici,

tu peste dealuri,

dar același gând ne leagă

ne suntem

un singur gând,

în gânduri ne afundăm,

ne suntem gânduri pribege

ce în gânduri

se aleargă.

Eu pe-un scaun,

tu pe-un scaun

doar distanța ne desparte,

ne vedem, ne auzim,

căci

prin gânduri ne  simțim,

tu mi-ești gând,

eu îți sunt gând,

eu nu-ți sunt,

îți sunt departe,

masa gândului ne este suflet,

căci pe el prânzim.

Silvia Urlih 21.05.2018

MUGUR ALB - Silvia Urlih

Mugur alb

ce naști din frunză

și-mi înmugurești amurgul,

fi-mi tu mugurul

ce-n mugur,

înflorește

și dă-n floare,

fi-mi sămânța ce-mi sădește

ramul

în copacul vieții,

fi-mi cântarea

ce-mi încântă

cântul

din a mea cântare.

Mugur alb

ce însorești

floarea

ce-și dorește soare,

înflorește-mi toamnele

și le-ntoarnă-n

primăvară,

fi-mi câmpia mea de maci,

fi-mi durerea

ce nu doare,

fi-mi lumina

din adâncuri,

fi-mi tu luna mea

din seară.

Mugur alb

ce-nmugurești

din lăstarul

de cais,

fi-mi cărarea

ce mă duce

spre livada mea

cu meri,

fi-mi dorințele din vremuri,

nu-mi rămâne

doar un vis,

fi-mi pădurile de tei

ce mă duc

spre învieri.

Silvia Urlih 20.05.2018

LUME FĂRĂ DEZILUZII - Silvia Urlih

Îmi sunt rătăcirea-a-minții,

amnezie-n înserat,

uit

că sunt un simplu om,

vis ascuns în peruzea,

ba sunt vultur

ce măsoară

zarea toată-n lung şi lat

ba o biată rândunică

zgribulită-n vreme rea,

Plăsmuiesc în gând imagini

ce le-aș vrea

ca lume-a mea,

le sculptez și le pictez

în tablouri înrămate,

sunt nebunul

ce-și dorește irealul

prins în za,

un nebun ce-și joacă soarta

printre zile-nrourate.

Poate că-s artistul care

își pictează-n gând

un vis,

îl îmbrac în cucubeu

și-i dau drumul

în neant,

lumea mea e-o lume-n care

totul e ca-n paradis,

sunt nebunul ce visează

că nu este ambulant.

Poate că-s nebunul lumii

într-o lume

prea nebună,

poate că-s înconjurată

de poeți

ce-și scriu iluzii,

poate că-s nebunul lumii

ce se vrea-ntr-o lume bună,

lume-n care să fim buni,

lume fără deziluzii.

Silvia Urlih 20.05.2018

CE GREU ÎMI E DARUL - Silvia Urlih

Ce-adânc

mă sapă durerile

lumii,

ce greu

mă apasă

pe umerii mici,

ce greu e s-asculți

plângerea nopții

când tu

ți-ești prea mic,

iar munții-s pitici.

Ce greu

mă apasă plângerea florii

când ea

își dorește

în zori să-nflorească,

când

nu mai am apă s-o ud

ca să crească

și-i văd ofilirea

din ochi

cum o uscă.

Ce greu

îmi e darul ce-n dar

l-am primit,

ce grea

e ofranda

ce-n cer o voi duce,

ce greu

mi-e să scriu

când totu-i ursit,

ce grea misiune,

ce-amar este-n dulce.

Ajută-mă Doamne să-mi joc rolul sacru,

ajută-mă-n zori din nou să-mi fiu soclu,

ajută-mă Doamne să nu-mi fiu masacru,

ajută-mă Doamne să nu îmi fiu cioclu.

Silvia Urlih 19.05.2018

EU V-AM IERTAT ! - Silvia Urlih

Mi-am fost lecție de viață,

scrisă-n cartea cerului,

din greșeli am învățat,

doar

din ale mele,

am crezut în seci cuvinte

și-n iubirea omului,

am rămas

orfana lumii

rătăcită

printre stele.

Rătăcit-am fost pe-afară

printre ierni

și geruri,

v-am lăsat să vă hrăniți

din trupu-mi rănit,

lupii-n hăuri m-au gonit

și-am ajuns

în ceruri,

cerul,

cu al său albastru,

la el m-a primit.

Mi-ați rupt sufletu-n bucăți,

mi l-ați sfârtecat,

cu noroi m-ați împroșcat,

însă

n-ați știut

că palma v-ați murdărit

cu noroiul aruncat,

voi

m-ați murdărit cu vorbe,

eu v-am iertat

și vă ajut.

Silvia Urlih 18.05.2018

M-A SCRIS CERUL - Silvia Urlih

Am fost

litera din gând

ce-a legat cuvântul sacru,

m-am născut fără de nume,

dar,

un nume mi-a fost dat,

colorat mi-a fost destinul,

când mai dulce,

când mai acru,

îngerii

mi-au fost aproape

când am stat

cu ei la sfat.

Urma

ce-am lăsat-o-n urmă,

a lăsat umbre în urmă,

mi-a rupt cerul drum de stele

să-mi urc urma

tot mai sus,

pașii-au colorat pe drum

urma lor

fără de umbră,

prin noroaie

sau zburând,

mi-am scris scrisul

ce l-am dus.

Sunt o literă,

un punct,

punct minuscul în eter,

m-a scris cerul printre flori

florilor

să le fiu soră,

sora mea

mi-a spus în taină

că mi-s viață,

mi-s mister,

eu mi-s sora,

soră mi-s,

ne-am născut l-aceeași oră.

Silvia Urlih 17.05.2018

IMN VIEȚII - Silvia Urlih

Viața mea,

ce îmi ești viață,

îți declar că îmi ești trai,

îți declar

că eu trăiesc

ce îmi este scris

în carte,

îți declar

că tu îmi ești

darul ce mi-l dăruiai,

scrisul ce mi-a fost rescris

și-l voi duce

pân` la moarte.

Ți-aș aduce imn solemn,

ți-aș cânta

să-ți mulțumesc,

te-aș înveștmânta în smirnă

și te-aș pune

la icoană,

ți-aș spune

că îmi ești viață și că-n viață

te iubesc,

ți-aș spune

că îmi ești viața

ce spre viață

mă îndeamnă.

Viață

ce mi-ai fost

și-mi ești,

mulțumesc că mi-ai fost dată,

mulțumesc Domnului meu

că-n născare

m-a născut,

mulțumesc

că prin iertare

în iertare-mi sunt sculptată,

mulțumesc viață a mea

că mi-ai dat

tot ce-ai putut.

Silvia Urlih 16.05.2018

DECLARAȚIE DE DRAGOSTE - Silvia Urlih

Aleargă și nu stă pe loc,

e viața,

viața noastră,

trece prin noi,

cu noi

și nu observăm

că trecem prin etape care se termină,

prin momente

în care oamenii vin

și pleacă.

Rămân amintirile,

puținele lucruri care rămân

în

și prin timp,

în viață

și dincolo de ea.

I-aș face o declarație de dragoste vieții:

Te iubesc viață, te iubesc pentru că-mi ești,

te iubesc pentru ce mi-ai fost și mi-ai dat,

te iubesc, mi-ai fost scrisă în daruri cerești,

te iubesc, îmi ești un etern colindat.

Te-am iubit și te iubesc, viață a mea,

mi-ai fost și îmi ești încercare și luptă,

nu lupta cu ei, ci cu mine, cu lumina din stea,

te iubesc, deși, uneori, mi-a fost întreruptă.

Te iubesc viață și-n gând îți cânt o baladă,

balada ce m-ai pus cândva s-o cânt,

am crezut că ești joacă, credeam că ești șaradă,

dar, tu ești viață, aripă de vânt.

Amintirea clipelor trecătoare

devin eterne,

ea este

frumusețea din clipa care

tocmai pentru că trece,

rămâne pentru totdeauna

în suflet,

până moare odată cu el.

Silvia Urlih 15.05.2018