Aleargă
și nu stă pe loc,
e
viața,
viața
noastră,
trece
prin noi,
cu noi
și nu
observăm
că
trecem prin etape care se termină,
prin
momente
în care
oamenii vin
și
pleacă.
Rămân
amintirile,
puținele
lucruri care rămân
în
și prin
timp,
în
viață
și
dincolo de ea.
I-aș
face o declarație de dragoste vieții:
Te
iubesc viață, te iubesc pentru că-mi ești,
te
iubesc pentru ce mi-ai fost și mi-ai dat,
te
iubesc, mi-ai fost scrisă în daruri cerești,
te
iubesc, îmi ești un etern colindat.
Te-am
iubit și te iubesc, viață a mea,
mi-ai
fost și îmi ești încercare și luptă,
nu
lupta cu ei, ci cu mine, cu lumina din stea,
te
iubesc, deși, uneori, mi-a fost întreruptă.
Te iubesc
viață și-n gând îți cânt o baladă,
balada ce
m-ai pus cândva s-o cânt,
am crezut
că ești joacă, credeam că ești șaradă,
dar, tu
ești viață, aripă de vânt.
Amintirea clipelor trecătoare
devin eterne,
ea este
frumusețea din clipa care
tocmai pentru că trece,
rămâne pentru totdeauna
în suflet,
până moare odată cu el.
Silvia Urlih 15.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu