LUME FĂRĂ DEZILUZII - Silvia Urlih

Îmi sunt rătăcirea-a-minții,

amnezie-n înserat,

uit

că sunt un simplu om,

vis ascuns în peruzea,

ba sunt vultur

ce măsoară

zarea toată-n lung şi lat

ba o biată rândunică

zgribulită-n vreme rea,

Plăsmuiesc în gând imagini

ce le-aș vrea

ca lume-a mea,

le sculptez și le pictez

în tablouri înrămate,

sunt nebunul

ce-și dorește irealul

prins în za,

un nebun ce-și joacă soarta

printre zile-nrourate.

Poate că-s artistul care

își pictează-n gând

un vis,

îl îmbrac în cucubeu

și-i dau drumul

în neant,

lumea mea e-o lume-n care

totul e ca-n paradis,

sunt nebunul ce visează

că nu este ambulant.

Poate că-s nebunul lumii

într-o lume

prea nebună,

poate că-s înconjurată

de poeți

ce-și scriu iluzii,

poate că-s nebunul lumii

ce se vrea-ntr-o lume bună,

lume-n care să fim buni,

lume fără deziluzii.

Silvia Urlih 20.05.2018