El și Ea
pornesc în fugă
pe drumul ales,
își pun ramuri de mălin
pe frunți fericite,
uneori,
mălinul alb,
e de necules,
floarea albă se-ofilește,
nu le sunt
menite.
Merg pe drum ca doi străini,
pasul
le e-n barcă,
camarazi au fost
în lupta ce-a dus-o iubirea,
acum
sunt doar doi rivali,
viața îi încearcă,
unde este visul lor,
unde-i
fericirea ?
Au plecat
Spre malul vieții
ca nemărginire,
valul
i-a luat pe val
și i-a dus spre stânci,
au ajuns ca val la mal,
doar o amăgire,
întind brațul spre iubire,
însă
merg pe brânci.
S-au iubit în neiubire,
căci iubirea
le-a fost falsă,
și-a fost nor în amurgire,
și-au fost o șaradă,
s-au mințit cu vorbe goale,
au trăit în transă,
s-au visat vis împlinit,
dar,
și-au fost…
paradă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu