Și dacă
iară plângi,
iar
plânsul
ți-e-n
surdină,
ți-aude
tânguirea seninul
dintre
ceruri ?
și dacă
urli-n gând că sufletul
ți-e-n
tină,
îți
regăsești pământul
și-aflarea
dintre
doruri ?
Și dacă
dorul vieții
te-ndeamnă
să-ți
fii viață,
dezamăgirea
sorții
te mai
ridică-n nouri ?
și dacă
norul nopții
te-a
aruncat în ceață,
mai ai
curaj să zbori,
să
evadezi
din hăuri
?
Și dacă
plânsul tău
te mai
ridică-o treaptă,
mai
poți să-ți liniștești
urcarea
spre apus
?
și dacă
nu-nțelegi
că
linștea te-așteaptă,
într-un
apus nespus,
mai ai
ceva
de spus
?
Silvia Urlih - 2.11.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu