Cum de
stă lumina-n lumânare,
cum de
stă lumina-n asfințit,
cum de
omul care n-are, are,
dar se
minte că-i de veci mințit.
Cum de
stă oribirea-n întuneric,
cum de
omul vede negru-n alb,
cum de
zero nu e-n șir numeric,
cum de
în colind totul e d’alb.
Cum
de-n cântec cântul e doar rimă,
cum
de-n primăvară nu e soare,
cum de
răutatea te animă…
omule,
în viață, viața, nu te doare ??
Hai să
colindăm cu leru-i ler,
hai să
mai trăim înc-o colindă,
hai să
nu vedem c-afară-i ger,
hai să nu ne fim cuiul din grindă.Silvia Urlih 30.11.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu