NU ȚI-E ÎNGĂDUIT SĂ MORI - Silvia Urlih

Nu ți-e îngăduit să mori

fără să știi

că-i primăvară,

n-ai voie să te sinucizi

cu gândurile ce-ți sunt cer,

n-ai voie să te-ngropi în ape

cu mâlul

ce-ți va fi povară,

nu ți-e îngăduit să mori,

nu-ți mai fi singur

temnicer.

N-ai voie să te-ngopi în ploi

și-n deznădejdi

ce-ți sunt amare,

n-ai voie să nu speri că mâine

cu viața

îți vei fi iubit,

n-ai voie să îți plângi neșansa

ce ți-a zâmbit

mereu în zare,

n-ai voie să te-mpotmolești de zidul

ce ți l-ai zidit.

Nu ți-e îngăduti să mori

fără să-ți fi trăit

iubirea,

nu ți-e îngăduit să fugi

de fericirea

ce-i aproape,

n-ai voie să te sinucizi

cu lanțul

ce ți-a fost menirea,

privește-n sufletul ce-ți strigă :

nu te lăsa-nghițit de ape !

Silvia Urlih - 05.11.2018