O frunză,
o carte,
o bancă
părăsită,
o amintire
uitată
sub un copac umbros,
un zâmbet,
un plâns,
o viață
urgisită,
o ultimă
colindă scrisă
de-un albatross.
Un pas peste-amintiri,
un cer
înnegurat,
un mers peste
păduri
și
printre
înfloriri,
o trecere prin
vremi
de care am
uitat,
o alergare-n
noapte
spre alte noi
treziri.
O umbră
neumbrită,
un mac printre
ciulini,
ecoul care-mi
cântă
sortitul
la ureche,
o sângerare dulce
rămasă
printre spini,
o nouă revedere
cu sufletul
pereche.
Silvia Urlih 25.09.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu