Iubite,
auzi cum cântă frunza-n ram
și cum cocorii te tot cheamă?
Auzi cum râul plânge între maluri
și te așteaptă-n asfințit ?
Când ai plecat,
mi-ai pus sărutu-n palme,
dar l-am lăsat în vamă,
când te întorci,
să-l iei în brațe și să-i spui:
bine te-am regăsit.
Iubite,
îți plânge sufletul
de-atâta depărtare,
îmi spui de mii de ori
că dor îți e de mine
și ce mult mă iubești,
și eu și tu am înțeles
că depărtarea doare,
dar,
ne vom fi din nou ,
pe cer aștrii cerești.
Iubite,
distanța ne desparte,
dar
ne transformă-n munte,
câmpiile ce-am fost,
ne-mbracă-n ziua verii,
iubirea ta mă leagă,
iubirea ta,
n-a încetat să-mi cânte,
iubirea ta ne duce
spre infinitul serii.
Silvia Urlih - 18.09.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu