De mă trezești
din dorul
călător,
s-o faci
doar ca să-mi
spui
că-mi ești cu
mine,
să-mi spui că-mi
ești
că nu mai ești
cocor,
și că în cuibul
nostru
ți-este bine.
De mă trezești
din visul ce
mi-e drag,
să-mi spui
că praf de
stele presari
pe-al nostru drum,
să-mi spui că
pasul tău
pășește peste
prag
și că ce-a fost,
a fost doar negru
fum.
De mă trezești
din dorul ce mă
doare,
să îmi arăți
că-mbrățișarea
ți-e iubire,
să mă ridici
cu palmele spre
soare,
și să-mi arăți
că viața,
viața noatră-i doar
trăire.
Silvia Urlih - 04.04.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu