ÎNVĂȚ SĂ MĂ NASC ÎN RĂSĂRIT - Silvia Urlih

Cum aș putea

să redevin copilul care-am fost,

când

anii îmi împodobesc trupul uzat ?

Cum aș putea

să fiu din nou copil,

când

lada cu-amintiri am încuiat-o

și

aud clinchetul cheii

de la lacăt ?

Cum aș putea

să citesc cartea pe care deja am scris-o,

de la final spre începuturi,

cum aș putea

să o rescriu de la încheiere spre introducere,

cum aș putea

să mă nasc acum,

în amurgire și să trăiesc

ca și cum aș alerga spre aceeași naștere ?

Nu aș putea să redevin copil,

nu pot să mă pierd în început,

pentru că

rătăcesc în imposibil.

Dar ,

pe drum m-am reîntâlnit cu ea,

copila ce am fost

ne-am acceptat, ne-am îmbrățișat

și,

am redevenit una.

Încă învăț să mă nasc în fiecare răsărit.

 Silvia Urlih 13.08.2017

NU AȘTEPTA ULTIMA ZI ! Silvia Urlih

Ce ai face dacă ai ști

că mai ai doar o zi de trăit ?

Cui i-ai spune cât de mult îl iubeşti?

Cui i-ai cere iertare?

Pe cine ai ruga să-ți fie alături?

Ce ai face pentru tine?

Cât de mult ai admira răsăritul,

dar asfințitul ?

Ai privi cu regret în urmă ?

Ai vărsa  lacrimi

în fața amintirilor?

Cât de importante mai sunt fricile,

micimile

şi atașamentele tale ?

Cât de mult mai contează dacă cineva

a avut

o viaţă mai reușită decât a ta?

Eu,

i-aş strânge în jurul meu pe cei

ce i-am iubit,

le-aș spune

că-i iert, deși m-au rănit,

nu aș regreta nimic

și

i-aş mulţumi pământului

că mi-a fost drum în această călătorie

şi cerului

că mi-a luminat paşii în drumul meu.

Nu aștepta ultima zi de viață !

Silvia Urlih 12.08.2017

ORFAN DE TINE - Silvia Urlih

Mi-adun cuvintele din suflet,

le las

să-și facă lăcaș în gând,

le adun

în mănunchi de spice,

le dau voie

să se cearnă în grâu,

le ajut

să se scrie în pagini…

pentru voi,

cei ce-mi veți urma.

Mă plouă cu

frânturi de amintiri trăite,

trăiri dulci,

trăiri amare,

am deschis fereastra vieții

și

las lumina trăirilor

să se picteze în cuvinte,

le las să danseze

pentru tine,

mă las să înfloresc

în poezie.

Scriu

lecții de viață

pe cartea cerului…

scriu despre mine, despre tine,

și-ți spun :

nu te lăsa orfan de tine,

rămâneți împreună,

șterge-ți lăcrimarea,

ia-te în brațe

și ține-ți de cald,

ia-te în brațe

și călăuzește-te prin întunericul

creat de tine…

Vei ajunge să-ți fii lumânare.

Silvia Urlih - 12.08.2017

AM FOST, SUNT ȘI VOI FI O CARTE - Silvia Urlih

Mă uit în urmă și mă văd,

mă revăd…

o carte,

doar o carte

în care am pictat cuvinte,

am lăsat să cadă frunze de gând

pe filele albe,

mi-am lăsat sufletul să plouă

în cartea vieții mele.

Am lăsat să curgă boabele de rouă,

le-am lăsat să-mi spele sufletul,

le-am lăsat să-mi mângâie

fruntea obosită

de atâta trăire,

le-am lăsat să ude bobocii florilor

care vroiau

să se ofilească,

până ce au înflorit iar.

Am scris cu viață în viață,

cuvinte cernute de gând,

le-am lăsat să scrie

pe bucăți din suflet,

cu suflet,

am lăsat inima să-mi fie călimara sângelui

pierdut în bătăliile pe care le-am dat

cu mine și…

am reușit !

Am fost sunt și voi fi o carte

în care

am scris,

scriu

și

voi scrie.

Silvia Urlih - 09.08.2017

AM ALES SĂ NU MAI FIM - Silvia Urlih

E seara

nostalgiilor,

e seara

amintirilor,

e amintirea ultimului sărut,

a ultimei îmbrățișări,

e seara-n-care

un braţ m-a învelit

și

m-am pierdut în el ca-n puful norului,

deși

doar eu știam că e ultima noapte,

e seara-n care m-am rătăcit în braţele tale,

ca-ntr-un necuprins .

Privesc acum

la umbra norului tău,

urma lui

mă ademenește spre ceea ce a fost,

dar,

din tine

a mai rămas

doar gândul…

De ce doar gândul ?!

Pentru că

ai rupt necuprinsul brațelor tale…

Din tine

a rămas doar parfumul umbrei

urmei tale.

Mai simt o secundă căldura brațului pierdut,

dar,

doar ca să mă pierd

ca la începuturi în el

și

găsesec doar frânturi,

rătăcesc în imposibil,

rătăcesc în noaptea amintirilor noastre și…

nu regret nimic…

ai fost

și nu mai ești

pentru că eu,

sau tu,

am ales să nu mai fim.

Am ales să nu mai fim pentru a nu ne răni.

Silvia Urlih 07.08.2017

SĂ FIU UNA CU VISUL - Silvia Urlih

Sub lampa lunii,

sunt doar

o candelă,

o candelă în care înoată

în ulei,

pline de speranță,

vise…

arde uleiul,

ard

și unele dintre visuri.

Sub flacăra timpului,

sunt doar

o clepsidră,

o clepsidră în care se odihnesc,

printre munți de nisipuri,

dorinți…

uneori,

clepsidra este întoarsă de uragan,

iar

dorințile se rostogolesc de-a valma

printre visuri.

Din zecile de dorințe,

rămâne doar una…

rămân doar eu,

eu,

visul

și marea mea dorință…

să fiu,

una cu visul,

să fiu,

una cu dorința,
să fiu fericire.

 Silvia Urlih - 05.08.2017

EL și EA - Silvia Urlih

S-au născut din lutul galben,

El și Ea,

două văpăi,

au plecat pe-același drum,

dar o clipă îi desparte,

din pământ,

doi pumni de lut,

s-au unit …

sunt două văi,

văi de ape înspumate,

munți

cu stânci înrourate.

Au pornit pe-același drum,

dar

sunt pietre de nespart,

El e apa curgătoare,

Ea e mal bine zidit,

apa

vrea să spargă malul,

îl lovește,

vrea supremul,

vrea plutirea peste maluri…

Malul

e de neclintit.

Au pornit pe o cărare,

malu-și cară apa-n spate,

fluviul azi e doar pârâu,

un pârâu

fără de vatră,

malul

știe că trezirea,

din iubire îi răzbate,

a luptat cu vijelia,

a fost mâl,

e iarăși

piatră .

El, e valul ce lovește, Ea, e malul înverzit,

El, e lut fără de apă, Ea, e lut sădit în piatră.

Silvia Urlih - 01.08.2017