Sub lampa lunii,
sunt doar
o candelă,
o candelă în care înoată
în ulei,
pline de speranță,
vise…
arde uleiul,
ard
și unele dintre visuri.
Sub flacăra timpului,
sunt doar
o clepsidră,
o clepsidră în care se odihnesc,
printre munți de nisipuri,
dorinți…
uneori,
clepsidra este întoarsă de uragan,
iar
dorințile se rostogolesc de-a valma
printre visuri.
Din zecile de dorințe,
rămâne doar una…
rămân doar eu,
eu,
visul
și marea mea dorință…
să fiu,
una cu visul,
să fiu,
una cu dorința,
să fiu fericire.
să fiu fericire.
Silvia Urlih - 05.08.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu