E seara
nostalgiilor,
e seara
amintirilor,
e amintirea ultimului
sărut,
a ultimei îmbrățișări,
e seara-n-care
un braţ m-a
învelit
și
m-am pierdut în
el ca-n puful norului,
deși
doar eu știam că e
ultima noapte,
e seara-n care m-am
rătăcit în braţele tale,
ca-ntr-un
necuprins .
Privesc acum
la umbra norului
tău,
urma lui
mă ademenește
spre ceea ce a fost,
dar,
din tine
a mai rămas
doar gândul…
De ce doar gândul
?!
Pentru că
ai rupt
necuprinsul brațelor tale…
Din tine
a rămas doar
parfumul umbrei
urmei tale.
Mai simt o secundă
căldura brațului pierdut,
dar,
doar ca să mă
pierd
ca la începuturi
în el
și
găsesec doar
frânturi,
rătăcesc în
imposibil,
rătăcesc în
noaptea amintirilor noastre și…
nu regret nimic…
ai fost
și nu mai ești
pentru că eu,
sau tu,
am ales să nu mai
fim.
Am ales să nu mai
fim pentru a nu ne răni.
Silvia Urlih 07.08.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu