sâmbătă, 14 aprilie 2018

DE CE-AI STRIVIT UN FLUTURE - Silvia Urlih



De ce-ai strivit un fluture
care-nvăța să zboare,
de ce i-ai frânt
cu ură
zborul
spre răsărit,
de ce-ai tăiat cu foc
urcarea către soare,
de ce i-ai ucis pașii
care-l duceau
spre  infinit ?

De ce cu negre pete
i-ai repictat tabloul,
de ce ai murdărit
un mâine
din înscris,
de ce ai aruncat
la coș
foaia și cadoul,
eram darul din dar,
eram darul
din vis.

De ce-ai strivit cu ură
dorința
ce-nflorea,
de ce-ai lăsat ca ploaia
să spele-n zori
sortitul,
de ce ai încuiat sub lacăte
iubirea,
de ce ai închis ușa
și
ți-ai zidit ziditul ?
Silvia Urlih - 14.04.2018

ȘTIU C-AM TRĂIT - Silvia Urlih




Nu știu
de mâine cum va fi,
dar știu că azi
încă trăiesc,
știu că mă-nalț pe culmi muntoase
și că m-adăp din lin izvor,
mai știu
că viața m-anvățat să am răbdare,
să iubesc,
știu doar că mâine-i altă zi,
iar ușii,
nu îi pun zăvor.

Eu nu știu mâine
cum va fi,
căci clipa mea
trăiește-n clipă,
știu că cireșii-au înflorit,
iar fluturii
mă-nvață zborul,
mai știu că drumul mi-este prins
de fluture și-a lui aripă ,
știu că destinul mi-este scris,
eu,
eu nu îmi sunt decât actorul.

Știu c-am urcat
pe stânci scorțoase,
că pietrele
rău m-au rănit,
știu c-am trăit o viață ninsă
cu flori de cactuși arămii,
știu că trecutul l-am trăit
și mă îndrept
spre amurgit,
știu că mi-am fost
și încă-mi sunt
copilul vremilor târzii.
Silvia Urlih 14.04.2018



marți, 10 aprilie 2018

ÎȚI MULȚUMESC, COPILE ! Silvia Urlih



Îți mulțumesc copilul meu,
că tu îmi ești
viața
din viață,
îți mulțumesc fiul meu drag
că mi-ai fost dragul
de-a trăi,
prin tine am reînviat,
tu mi-ai fost farul
ce m-a scos din ceață,
mi-ai fost
și-mi ești lumina
ce mă va duce
spre albele umbriri.

Mi-ai fost dorința
să mă trezesc
din boala ce-am avut,
mi-am depășit trăirea
de om bolnav
pe veci,
mi-ai fost
și-mi ești luceafăr
ce-n zori mi-a apărut,
îmi ești o dimineață…
tu,
spre amurg
cu zarea
mă petreci.

Îți mulțumesc copile
că-mi ești
și că-mi vei fi,
îți mulțumesc fiule drag
c-am învățat
prin tine să trăiesc,
îți mulțumesc…
dacă n-ai fi,
viața mea ar muri,
îți mulțumesc…
și…
vorbe multe n-am
dar
tu știi că te iubesc !!

Când te privesc în gând,
pădurile
în mine se adună,
curg râuri de cireși în floare…
îmi plâng dorul
de tine,
munții îmi sunt aripe,
crângul
pe frunte mi-e cunună,
tu mă iubești,
eu te iubesc
și între noi
nicicând
n-or fi coline.
Silvia Urlih 10.04.2018


luni, 9 aprilie 2018

SUNTEM DOI ÎN UNU - Silvia Urlih


Mi-ai spus
că-n Zorii Învierii
vom învia și noi,
că-n ziua dintre lumi
vom fi din nou
câmpii,
mi-ai spus
că depărtarea se va schimba în ploi,
ploi
ce ne vor spăla
de toamnele târzii.

Mi-ai spus
în noaptea noastră
că ne vom fi
pădure,
că lujerii ce cresc,
ne vor împăduri,
mi-ai spus
că îmi vei lua durerea
din durere,
că îmi vei fi alături
până ce-om amurgi.

Mi-ai spus
că râul nostru
ne va conduce-n mâine,
că fluviul de iubire
ce naște
din pârâu,
ne va fi aliatul,
va fi
grâul din pâine,
mi-ai spus
că ne-om iubi,
c-om fi floare la brâu.

Îmi spui
că toamna vieții
ne este drum
spre noi,
c-am rătăcit o vreme,
dar
că de azi ne suntem,
îmi spui
c-a ta iubire-mi
va fi al meu trifoi,
că nu mai suntem doi,
ci suntem doi în unu.
Silvia Urlih 09.04.2018




IUBITUL MEU - Silvia Urlih


Iubitul meu
cu doruri
și pletele cernite,
când ușa ți-am deschis,
știam
că-mi vei fi soare,
știam
că viața mea și-a ta
vor fi unite
într-un torent de spuse
și de tăceri
amare.

Știam
că-n viața ta
au fost furtuni
și gheață,
știam
că în dureri,
ades te-ai cufundat,
știam
că ochii tăi nu mai vedeau de ceață,
știam
că-n drumul sorții,
ai fost abandonat.

Iubitul meu
cu timp oprit în amurgire,
când mi-ai pășit în suflet,
ți-am devenit
izvor,
știam
că dimineața
ne va găsi-n rostire,
știam
că-n viața mea
nu vei fi
călător.

Tăcerea dintre noi
și graba
spre plecare,
ne-a spus vorbă nespusă,
cuvânt
ce în noi crește,
tu,
ai plecat o clipă,
e doar o ancorare…
ne-am ancorat de mal,
căci
malul ne dorește.
Silvia Urlih 09.04.2018