De ce-ai strivit un fluture
care-nvăța să zboare,
de ce i-ai frânt
cu ură
zborul
spre răsărit,
de ce-ai tăiat cu foc
urcarea către soare,
de ce i-ai ucis pașii
care-l duceau
spre infinit ?
De ce cu negre pete
i-ai repictat tabloul,
de ce ai murdărit
un mâine
din înscris,
de ce ai aruncat
la coș
foaia și cadoul,
eram darul din dar,
eram darul
din vis.
De ce-ai strivit cu ură
dorința
ce-nflorea,
de ce-ai lăsat ca ploaia
să spele-n zori
sortitul,
de ce ai încuiat sub lacăte
iubirea,
de ce ai închis ușa
și
ți-ai zidit ziditul ?
Silvia Urlih - 14.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu