Nu știu
de mâine cum va fi,
dar știu că azi
încă trăiesc,
știu că mă-nalț pe culmi muntoase
și că m-adăp din lin izvor,
mai știu
că viața m-anvățat să am răbdare,
să iubesc,
știu doar că mâine-i altă zi,
iar ușii,
nu îi pun zăvor.
Eu nu știu mâine
cum va fi,
căci clipa mea
trăiește-n clipă,
știu că cireșii-au înflorit,
iar fluturii
mă-nvață zborul,
mai știu că drumul mi-este prins
de fluture și-a lui aripă ,
știu că destinul mi-este scris,
eu,
eu nu îmi sunt decât actorul.
Știu c-am urcat
pe stânci scorțoase,
că pietrele
rău m-au rănit,
știu c-am trăit o viață ninsă
cu flori de cactuși arămii,
știu că trecutul l-am trăit
și mă îndrept
spre amurgit,
știu că mi-am fost
și încă-mi sunt
copilul vremilor târzii.
Silvia Urlih 14.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu