Dragele mele
Am să mă adresez în special celor care încă
nu au ajuns la vârsta de 50 de ani. Voi aveți timp să învăţaţi să nu faceți
greșelile pe care le-am făcut eu, de-a lungul timpului. Am luptat, mi-am sacrificat zilele și nopțile, am muncit , m-am
dăruit , am dăruit, iar mie… mie nu mi-am acordat atenția cuvenită. Am avut mare
grijă să arăt foarte bine la exterior; cum sunt îmbrăcată, cum sunt coafată, cum vorbesc, cum
mă comport, să
nu jignesc, să nu supăr, să nu deranjez. Am avut grijă să învăț să mă rog….să mă rog
pentru cei de lângă mine, să le fie bine, să nu le lipsească nimic. Nu am avut timp să citesc în cartea
sufletului meu... eram prea preocupată pentru fericirea celor din jur…
Am căzut ruptă de durere în genunchi de
foarte multe ori….. tot de atâtea ori am reușit să mă ridic. Am învăţat să merg cu capul sus, să nu-mi fie
rușine de mine şi de familia mea.
Am învăţat apoi din repetatele mele greșeli
să-mi acord şi mie din ce în ce mai des atenția cuvenită..
Noi femeile ne comportăm ca şi cum am trăi
mii de ani! În sine, fiecare zi nu înseamnă foarte mult, însă adunate, aceste
zile reprezintă însăși viața noastră. Timpul nu poate fi recuperat,
el trece, iar fiecare moment este unic!
Ne
bucurăm de viață prea puțin şi amânăm mult prea mult lucrurile cu adevărat importante pentru noi!
Şi totuși,niciodată nu este prea târziu să
facem o schimbare în viața noastră, să ne regăsim pe noi înșine. Cu cât mai
devreme cu atât mai bine. Este frumos să fim în căutarea succesului, este bine
să ne ocupăm de carieră, este indicat să acordăm multă atenție familiei , însa
totul capătă sens numai în momentul în care ne acordăm și noua atenția
cuvenită.
Multe
femei ajung la 50 sau 60 de ani şi realizează că nu şi-au acordat lor
suficientă atenție şi abia atunci încearcă
să aducă un echilibru în viața lor. Atenție ! niciodată nu este prea târziu.
Hrănește-ți
grădina minţii cu informații, cunoștințe sau experiențe plăcute…. cultivă multe flori în
gândurile tale…. vei înflori şi tu pe măsură ce grădina minţii tale va fi plină de flori.
Simplifică-ţi
viața şi bucură-te de fiecare clipă. Scoate buruienile, gândurile negative din
grădina minții tale! Udă şi îngrijește ceea ce ai bun!
Vizualizează un viitor luminos! Adu în viața
ta, în gândurile, în sentimentele şi acțiunile tale, multă energie pozitivă!
Privește-te în oglindă şi minunează-te de
ceea ce vezi ! Chipul din fața ta e vesel sau e trist ? Dacă e trist spune-i să
zâmbească. Fii calmă şi răbdătoare cu tine !
Plimbă-te singură prin aer liber ! Ieși la un
ceai sau o cafea cu prietenele !
Nu uita că nici una dintre noi nu este de
neînlocuit…
Cumpără-ţi o floare sau un buchet imens de
flori, ori de câte ori ești deprimată,sau obosită . Pune-le în vază, în fața privirii tale, admiră-le și încarcă-te cu
frumusețea, delicatețea și puterea lor !
Învață să fii FII PUTERNICĂ !
POT FI SOARE
Soarele
ce-a fost
închis în vremea lui adâncă,
a scos o rază
să-și încălzească-aripa,
și-a rupt din piept
durerile din stâncă
și a plecat cu timpul
să-și întâlnească
clipa.
În golul ce-a rămas
după furtună
și-a pus un pumn de lut
să-i fie leac
pelinul l-a amestecat cu miez
de lună
și l-a băut
cu nuferii albaștri de pe lac.
Din marmuri
reci
și nude
a construit
castele,
pe carnea
ruptă în bucăți
a ridicat
ogoare,
m-a scos din
stânca goală
și m-a urcat
pe stele
mi-a mai
șoptit că SUNT…
că-s EU …
și pot fi
soare.
DE VORBĂ CU TIMPUL
Știi ce mi-a
spus aseară
timpul ?
Mi-a spus
că primăvara
asta
e a mea,
că a venit
să-mi umple
anotimpul
cu mine…
și cu
soarele
din stea.
Știi…
aseară mi-a
bătut la ușă
și m-a rugat
s-arunc tristețea
în neant,
s-arunc cu
aur
peste-a mea
cenușă,
o nouă casă
să-mi
clădesc
în diamant.
Și ușa
și ferestrele
i le-am deschis,
în suflet
l-am poftit
la masă,
i-am pus
pâine
și sare
și-o floare
de cais
să înfloresc
cu mine
în viața mea
din casă.
Fragment din cartea ”Biserica sufletului meu ” Silvia Urlih
