INSOMNIE - Silvia Urlih

Gânduri

plouă înverzind

noaptea-n insomnie,

se răzbună pe trecut ,

fără

nici un cost,

amintirile-nfloresc

ca o poezie,

se deschid în evantai amintiri

ce-au fost.

Somnul pare că nu vrea

gându-l să-l alunge,

strigă-n noapte ca nebunul

cere ajutor,

gândul nu vrea să-l audă,

în coșmar îl strânge,

somn

și gând

se duelează,

eu

sunt spectator.

Mut și surd asist la luptă,

gândul

nu cedează,

somnul scoate arbaleta,

trage

în neant,

visu-mi strigă că mă vrea,

însă…

eu sunt trează,

somn și gând se duelează…

totu-i

aberant.

Silvia Urlih 21.12.2014