TU ȘI EU - Silvia Urlih

Tu şi eu,

doi poli ai lumii

înfrățiți cu depărtarea…

solul meu te cheamă-n stele,

solul tău în marea albă,

eu te caut prin înalturi,

printre aştri şi văd

zarea,

tu prin valuri înspumate ,

vrei

la mal să îmi fii salbă.

Eu sunt nordul ,

tu ești sudul ,

ne unește-n za, doar vântul,

lanțul globului iubirii  ne simţim

în univers,

trupurile ard sub jar,

ne-amintește de noi,

gândul,

și ne doare despărţirea …

suntem

doi străjeri în mers.

Neaua mă înțeapă-n talpă,

neclintită-s în ghețar,

cu genunchii roși de ierni,

mă târăsc

spre miez de vară,

visele îmi sângerează

dar

aleg să îți fiu dar.

Tu cu mir îmi ungi

genunchii.

Înviem…

a câta oară ?!

Silvia Urlih 22.12.2014