VISĂM SĂ FIM, VISĂM SĂ FIE - Silvia Urlih

Ești tu,

sunt eu,

suntem verigi înlănțuite de iubire,

suntem coperțile ce-mbracă cuprinsul scris

de nopți

și zile,

noi,

suntem foile boțite ce-așteaptă iar a lor lucire,

suntem cuvintele nescrise

ce își vor curgerea

pe file.

Suntem

ca două pete albe ce-s despărțite

de-ntuneric,

ne-ating secundele zâmbind,

iar

brațul nopții ne-mpreună,

ne-apropiem ca zorii zilei,

ne legănăm pe cer

feeric,

ne speriem ca doi copii

ce și-au făcut din nor

cunună.

Ești tu,

sunt eu,

suntem fântâni cu apă curgătoare,

suntem legați de viu izvor,

dar el,

izvorul,

nu ne știe,

ne primenim trupul cu raze prin orizonturi muritoare,

amurguri suntem,

dar visăm…

visăm să fim,

visăm să fie.

Silvia Urlih 22.12.2014