Eu, tu, gând, dorință, dor, durere, cuvânt,
cuvinte…
auz, simț, vis, simț, pământ,
cuvinte...
Eu,
eu femeie,
eu aripă
în zbor sau puțin îngenuncheată,
eu izvor
ce unește începutul cu sfârșitul.
Tu,
tu bărbatul,
pasul apăsat ce merge spre izvor…
spre vărsare
sau
spre nevărsare.
Gând,
gândul meu,
gândul tău,
căutări pe mal de fluviu sau de lac,
sau
de mare.
Dorință,
tu și eu,
eu și tu,
legați,
uniți de destin,
dar…
de negăsit pe palma aceasta mică de pământ.
Dor, durere, auz, vis…
eu te aud,
tu mă auzi,
mă doare,
te doare,
dorul ne unește,
ne visăm,
dar…
rămânem spânzurați de visurile noastre.
Pământ,
grădină unde ne-am semănat,
în mâl
sau în nisipuri mișcătoare,
iubirea.
Iubire,
dar divin,
frumusețe a sufletului pur.
Eu te iubesc,
tu mă iubești,
noi ne iubim,
dar…
știm noi oare să ne arătăm iubirea ?
Cuvânt, cuvinte,
șoapte pe care ni le dorim,
dar frica…
frica ne astupă gura cu…
frică.
Pășim,
eu spre tine,
tu spre mine,
dar…
pașii noștri duc spre un nicăieri închis ermetic într-o sferă,
un nicăieri doar de noi știut.
Vom găsi miezul
inimilor noastre ?
Ne vom simți ?
Ne vom vedea urma pașilor rămași de milenii
pe pământ ?
Silvia Urlih 25.01.2015
