Și
pentru că sunt
aici,
în această lume
în care încă mă mai caut,
am învățat
să trăiesc.
Trăiesc,
zâmbesc,
uneori chiar știu
să râd,
să plâng.
Da
am învățat să și
plâng.
Le-am dat frâu
liber pleoapelor
să se închidă
peste lacrimi.
Uitasem că știu
să plâng.
Am învățat să
ridic pleoapele
și să dau voie
privirii
să strălucească.
Lacrimile sunt
vinovate
pentru ceea ce
sunt azi.
Ele
mi-au spălat negura
din spatele
irișilor.
Acum
port ochelari de
vedere,
dar
văd mai bine ca
oricând.
Citesc dincolo de
cuvinte,
dincolo de mască,
dincolo de om.
dincolo de mască,
dincolo de om.
Lacrimile m-au
învățat să văd.
Mi-au transmis
doar atât :
SIMȚI !?
Și
Și
am învățat să
simt.
Silvia Urlih 21.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu