CA P-UN COPIL - Silvia Urlih

Se contopesc amiezile în floarea de castan

să ne-ncunune anii

și

zilele-n secunde,

ca p-un copil ne ia,

ne plimbă înc-un an,

să ne arate calea,

în noapte,

când se-ascunde.

Castanii

merg pe drumuri de rouă-nrourate,

pășesc

cu ploi în ochi

și

suflete zdrobite,

dar

sunt bucăți de trupuri cu rănile pansate,

descătușați de crengi

și

frunze ofilite.

Pe umeri

îi apasă

iertări, iubiri

și

 plâns,

calcă desculți prin spini,

povara

nu îi doare,

greul

le e ușor,

căci sunt castani ce-au strâns,

vlăstarele în ani,

iar

anii

în ninsoare.

Silvia Urlih 24.01.2015