CITEȘTE-MI SUFLETUL - Silvia Urlih

Iubite,

citește-mi gândul

în nopțile cu stele,

citește-mi sufletul,

citește-n el ca-n carte,

ghicește-mă,

citește-mă

în flori de albăstrele,

citește-mi sufletul,

chiar dacă cerul

ne desparte.

Iubite,

îmi cântă gândul tău

în strofe

prea rimate,

parcă ne-am ști de ani,

parcă ne-am mai văzut,

parcă ne-am adunat

din vremi de univers uitate,

parcă ne-am mai iubit

în timpul

neștiut.

Iubite,

citește-mi sufletul,

căci el

nu știe-a minte,

sufletul este pur,

e înger fără pată,

te caut de milenii,

mă cauți prin morminte,

nu mă mai căuta,

s-aici,

sunt eu cea căutată.

Silvia Urlih 23.06.2018

A FOST SĂ FIE ZIUA MEA - Silvia Urlih

A fost

să fie

ziua mea,

a fost

să-mi mai petrec o clipă-n clipă

a fost

să mai cuprind în brațe-o stea

a fost

să mai culeg

o pană

din aripă.

A fost

să fie ziua

cea mai lungă,

mi s-a părut

că luna e departe,

părea

că ziua

n-o să-mi mai ajungă,

să-i mulțumesc

iar vieții

scrise-n carte.

A fost să-mi fie ziua

de născare,

mi-am fost

un fluture

care a tras la plug,

am fost

sămânța care-și este

 floare,

azi…

număr petalele

ce-au mai rămas pe rug.

Silvia Urlih 23.06.2018

CÂNTECUL VIEȚII - Silvia Urlih

Sunt harpa ce-și cântă a cântec,

când ziua

îşi schimbă iar haina,
m-apasă culoarea-nserării,

suspin a lumină pierdută,

mă-ntreb dacă-s eu

sau ce sunt,

sunt eu

ce se luptă cu vina,

sau vina se luptă cu mine,

când cântecul vieții-și ascultă.

Sunt cântec albastru marin,

ce seara coboară în suflet,
sunt val

ce de teamă se urcă

să-și fie altarul din gând,

sunt şoapta din poala înserării,

ce-și cântă viața în plânset,

se-nmoaie aripa în gând,

sunt eu

cea ce sunt

pe pământ.

Sunt nopți

cu coșmaruri aevea,

când lumea se rupe în două,

se strânge pământul în mine

și-și varsă nisipu-nserării,

simt coardele lirei albastre

în mine cum cântă…

și-mi plouă,

îmi plouă

și-și varsă veninul

pe urma din umbra

cărării.

Silvia Urlih 20.06.2018

AȘTEPT LINIȘTEA - Silvia Urlih

Sunt vrăbii,

gândurile mele,

stau zgribulite-n pragul serii,
sub trupul mic şi-apleacă capul

și-și ciripesc

durerea lumii,
mi-s ţipătul cocorilor,

îngenunchez în seara învierii,

îmbrățișez durerea serii ,

îmi plouă-a linişti

și-aștept liniștea vremii.

Sunt vrăbii,

gândurile mele,

își zboară zborul spre finit,

în cioc adună infinituri

și mi le dăruiesc

din zbor,

îmi spun că încă-s primăvară

și nu-mi sunt încă-ncărunțit,

îmi spun…

iar tinetețea-mi strigă :

tu să nu uiți, îți ești izvor !

Sunt vrăbii,

gândurile mele,

își tot fac cuib în mintea-mi seacă,

în aripi

îmi trezesc prezentul,

mă-nvață zboru-n viitor,

mă cheamă să m-adăp cu vise

și mă ajută să îmi treacă,

să-mi treacă tot ce-a fost urât ,

să nu mai simt

că-mi sunt actor.

Silvia Urlih 20.06.2018

ȘI IARĂ ZBOR - Silvia Urlih

Și iară zbor,

mă cheamă infinitul

în zborul lui sălbatic,

mă înfioară gândul

că-n colțul lui de rai

îmi voi găsi aleanul,

mă voi lăsa

să-ți fiu în dragoste ostatic,

mă voi lăsa condusă

de îngeri

în alai.

Și iară zbor,

mi-e aripa deschisă

spre noua mea născare,

mă simt cal aripat,

pare c-aș fi pe nor,

îmi voi găsi găsirea,

mă voi lăsa să-ți fiu

flacără-n lumânare,

mă voi lăsa condusă

spre noul meu

izvor.

Și iară zbor,

deși,

mi-s tălpile uscate

de-atâta bejenire,

mă doare-ndurerarea,

dar urc din nou spre cer,

mă cheamă-n înserare toamna…

toamna și-a ei iubire,

mă voi lăsa condusă

spre tine…

mi-ești reper.

Silvia Urlih 20.06.2018

SĂ NU-MI FII ASFINȚIT - Silvia Urlih

Să nu te-ascunzi de mine

când

sufletul te cheamă,

lasă-te-n voia sorții

și fi-ți iară

lumină,

să nu te-ascunzi sub lună,

fă

viața ce te-ndeamnă,

vino și-mi fi luceafăr,

fi-mi grâu,

nu-mi fi neghină.

Să nu îmi furi sărutul,

eu

sigur ți-l voi da,

fi-mi îngerul ce-și poartă în spate

nemurirea,

vino să-mi fii alintul…

și eu

te-oi alina,

de-mi dăruiești iubire,

eu  îți voi fi

iubirea.

Să nu îmi furi iubirea

ce azi

răsare-n mine,

să nu te furișezi

în sufletu-mi fugar,

eu

te-am primit „acasă” ,

ca să ne fie bine,

hai să ne facem viața

dintr-un nimic,

altar.

Mi-ești ca un înger blând la poarta stelelor,

îmi ești lacrimă sfântă ce-apare-n răsărit,

mi-ești ca un val de mare la malul mărilor,

eu te-am primit în suflet, să nu-mi fii asfințit.

Silvia Urlih 18.06.2018

SĂ NU MĂ VINZI IUBIRE - Silvia Urlih

Să nu mă vinzi iubire

căci

un bănuț ți-oi da,
cu apa luminată

durerea îmi voi șterge,

să nu îmi furi iubirea,

căci

poate-oi sângera,
iar nopțile din stele

cu tine

te vor ninge.

Să nu mă vinzi iubire,

căci

nu sunt de vânzarea,

am muntele cu mine

și-mi este păzitor,

mai am și zarea largă

ce mă îmbracă-n zare,

iar

fluviul de iubire

îmi e încă

izvor.

Să  nu mă vinzi iubire

și nici

să nu mă furi,

căci

vei plăti cu anii

și luna de aramă,

vei fi sămânța verde

ce moare-n arături,

să nu mă vinzi iubire,

căci viața mea

te cheamă.

Mai lasă-mă-n secundă

secuna

s-o trăiesc,

mai lasă-mi doar o clipă

să simt

ce este viața,

mai lasă-mă o viața,

viața

să mi-o iubesc,

mai lasă-mă să simt

sub tălpi

ce e verdeața.

Silvia Urlih 17.06.2018

VIAȚA ÎȚI ESTE VIAȚĂ - Silvia Urlih

Viața îți este șansă, nu o lăsa să moară,

sădește-ți în grădină luceferi și îi udă,

viața îți e frumoasă, privește-o ca pe-o seară,

o seară ce așteaptă iubirea să-ți audă.

Viața ți-e bucurie, tu gust-o și te-mbată,

ea îți dă bucurie, tristețe și de toate,

viața îți e un vis, tu fă-l realitate,

nu te lăsa învins și spune-ți că se poate.

Viața îți e sfidare, înfrunt-o, să nu-ți pese,

să  nu îți pese-n lume că lumea clevetește,

viața ți-e datorie, să n-o lași să te-apese,

să nu te-apese gândul… mătasea ți se țese.

Viața îți e un joc, tu joacă-te cu ea,

rămâi copilul lumii și nu îmbătrâni ,

viața ți-e prețioasă, pune-o în peruzea,

pune-o-n cutia sorții și nu te amăgi.

Viața e un mister, încearcă să-l pătrunzi,

deschide universul și vezi-ți sufletul,

viața îți este imn , de ea să nu te-ascunzi,

viața îți este viață, ascultă-i murmurul.

Viața ți-e fericire, tu luptă pentru ea,

alege să fii viu, trăiește fără vină,

viața-i făptura ta, n-o ține sub perdea,

viața îți este-n viață, cadoul din vitrină.

Mai pun o picătură din clipa ce-o trăiesc

să știu că în clepsidră mi-e viața în trăire

am grijă de nisip, că-i neam împărătesc

și-aș vrea să-ntineresc cu viața-n nemurire.

Silvia Urlih 17.06.2018

SPUNE-MI POMULE - Silvia Urlih

Spune-mi pomule din vis,

ramul meu

v-a-nmuguri?

Florile s-or însori

în bătaia soarelui?

Fructul vieții se va coace,

sau

în zori va amurgi?

Muntele-mi va fi doar drum

sau

valul oceanului ?

Spune-mi pomule din vis,

rădăcina mi-e uscată?

Frunza mi-este galbenă,

sau mi-e verde

precum câmpul?

Sunt un arbor fără lujer,

sau în aură-mbrăcată?

Ce îmi sunt în viața asta,

cheia,

poarta

sau doar stâlpul ?

Spune-mi pomule din vis,

ce mi-am fost

în astă viață?

Cum mi-am scris între cuvinte

faptele ce le-am făcut?

Am fost cer,

am fost pământ,

sau mi-am fost doar o paiață,

o paiață ce și-a fost

pasăre

de la-nceput.

Silvia Urlih 16.06.2018