Și iară zbor,
mă cheamă infinitul
în zborul lui sălbatic,
mă înfioară gândul
că-n colțul lui de rai
îmi voi găsi aleanul,
mă voi lăsa
să-ți fiu în dragoste
ostatic,
mă voi lăsa condusă
de îngeri
în alai.
Și iară zbor,
mi-e aripa deschisă
spre noua mea născare,
mă simt cal aripat,
pare c-aș fi pe nor,
îmi voi găsi găsirea,
mă voi lăsa să-ți fiu
flacără-n lumânare,
mă voi lăsa condusă
spre noul meu
izvor.
Și iară zbor,
deși,
mi-s tălpile uscate
de-atâta bejenire,
mă doare-ndurerarea,
dar urc din nou spre cer,
mă cheamă-n înserare toamna…
toamna și-a ei iubire,
mă voi lăsa condusă
spre tine…
mi-ești reper.
Silvia Urlih 20.06.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu