SĂ NU-MI FII ASFINȚIT - Silvia Urlih

Să nu te-ascunzi de mine

când

sufletul te cheamă,

lasă-te-n voia sorții

și fi-ți iară

lumină,

să nu te-ascunzi sub lună,

fă

viața ce te-ndeamnă,

vino și-mi fi luceafăr,

fi-mi grâu,

nu-mi fi neghină.

Să nu îmi furi sărutul,

eu

sigur ți-l voi da,

fi-mi îngerul ce-și poartă în spate

nemurirea,

vino să-mi fii alintul…

și eu

te-oi alina,

de-mi dăruiești iubire,

eu  îți voi fi

iubirea.

Să nu îmi furi iubirea

ce azi

răsare-n mine,

să nu te furișezi

în sufletu-mi fugar,

eu

te-am primit „acasă” ,

ca să ne fie bine,

hai să ne facem viața

dintr-un nimic,

altar.

Mi-ești ca un înger blând la poarta stelelor,

îmi ești lacrimă sfântă ce-apare-n răsărit,

mi-ești ca un val de mare la malul mărilor,

eu te-am primit în suflet, să nu-mi fii asfințit.

Silvia Urlih 18.06.2018