Voi aborda, de fapt,
voi reaborda un subiect mult discutat și pe care l-am mai abordat și în alte
cărți pe care le-am scris și publicat.
Ce
înseamnă să fii o femeie puternică?!
Am
întâlnit, în lunga mea viață, multe femei care și-au dorit, dar nu au știut cum
să-și acceseze puterea interioară. De fapt, simțeau că vor o schimbare, dar nu
știau ce vor și cum va arăta femeiea de după schimbare. Le era frică de noua
„ea”, le era frică de viitorul care, în accpțiunea lor, era mult prea negru.
Eu și multe altele
ca mine, am trăit în regimul lui nenea ceașcă, când orice informație ne-a fost
strict interziză. Funcționam precum roboții, programați de informații
noncorforme cu ceea ce simțeam, sau ne doream. Părinții, vecinii și restul
lumii ne dictau cum să ne comportăm în familie și societate. „ Supune-te și
taci”
A venit însă vremea
democrației, după anii 90, când am început, timid , pas cu pas, dar sigur, să
mergem spre noi înșine, spre a ne cunoaște, sprea alte „lumi” ale cunoașterii.
Noi, femeile trecute
de 50 de ani, am fost crescute și educate în spiritul supunerii, spre spiritual
credințelor învechite…„ Taci, suferă, sacrifică-te și îndură pentru copii”.
Ăsta a fost sloganul. Am fost educate să renunțăm la noi și la visurile
noastre, în numele sacrificiului suprem : COPIII ! Nu contau umilințele,
bătăile, manipulările emoționale și psihice. Conta doar zicerea „ Hai că nu-i
chiar așa cum spui tu… și eu am fost bătută…Ăsta e bărbatul… Dacă nu te bate,
nu se simte bine” . Degeaba-și spuneau „ Nu mai pot, nu mai
vreau, nu mai suport bătăile și umilințele!” . TREBUIA să te supuni cutumelor educației
.
Toate am renunțat cu bună știință la noi,
pentru binele lor și al familiei. Am renunțat la puterea noastră interioară și
personală, pentru a corespunde așteptărilor celor din jur, dar și pentru a ne
juca rolul atribuit încă de la născare: ești femeie, deci trebue să fii soție
devotată, mamă devotată, angajată devotată… etc.
Multe femei încă
trăiesc cu teama de a se pune în valoare, de a se face auzite, de a lua
decizii, de a se pune pe ele pe primul plan, deoarece le-au fost insuflate
credințe precum că „bărbatul este capul familiei”, „femeia ține familia unită”.
Da, femeia ține familia unită, dar cu ce sacrifcii ?
Știe cineva ce tsunami se întâmplă în sufletuul ei ? De multe ori, tsunami-ul o dărâmă și o îngroapă
în nămol, un nămol din care nu o mai poate scoate nimeni, nici măcar medicii.
Alege să moară de cancer, indifferent care ar fi el. Nefericirea și sacrificial
, o duce spre moarte.
Multe dintre femei
aleg să se plaseze pe ultimul loc din viața ei, doar ca se le fie bine celor
dragi lor. Ajung să creadă că sacrificial ei este benefic, pentru a le fi bine
altora.
Sunt însă și femei
care-și asumă puterea interioară, care nu mai vor să fie „slugă la Dîrtlugă”,
care vor să trăiască doar pentru ele și prin ele, care vor să-și demonstreze că
POT și că se pot descurca și singure. Ce se întâmplă însă cu aceste femei ?
Sunt puse la zid, judecate și îngropate sub vorbele și prejudecățile lumii. Se aruncă cu pietre în ele de către
lume…o lume fără principii, o lume care acceptă să trăiască în compromisuri și
minciuni. Știi cum e: gura lumii n-o astupă nici pământul.
Dragii mei, nu
uitați că o femeie care și-a asumat să fie ea însăși, care și-a asumat să fie
condusă de puterea interioară, știe că este la fel de importantă ca și bărbatul
de lângă ea, știe că este valoroasă. Știe că-și este valoroasă, chiar dacă a
ales să-și fie singură, pentru că, în ultimii ani, femeile se valorizează nu
neapărat prin rolul de soție sau mamă, ci a înțelesc că dorințele și visurile
sale contează la fel de mult ca ale celorlalți.
O femeie care a
trăit fel de fel de traume , umilințe, sau dezamăgiri, dacă a ajuns să se
împace cu ea însăși și cu trecurul ei, este o învingătoare, pe care puțini o
mai pot îngenunchia.
Deci, ce înseamnă să
fii o femeie puternică ?? O femeie puternică înseamnă ca, atunci când este
îngenunchiată de viață, are puterea de a se ridica. Nu acceptă partea goală a
paharului, ci o vede doar pe cea plină. Nu mai acceptă să fie umilită de fi-te
cine. Nu mai acceptă să trăiască în compromisuri și umilințe. Nu mai acceptă să
fie pe locul doi, în ecuația vieții ei. Înseamnă că ea, femeia, a înțeles că
dacă ei nu-i este bine, nici familiei și nici celor din jurul ei nu le este
bine. A înțeles că, dacă ei îi este bine, poate transmite și celor din jurul ei
, fericirea și împlinirea care o inundă pe ea.
fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih
