MAI AM UN STROP DE AMINTIRE - by Silvia Urlih

 

Iubite, mai stau o clipă cu tine-n amintire,

mai stau o clipă cu tine-n noaptea noastră,

mi-aduc aminte de marea mea iubire,

dar, am plantat-o-ncet, la mine-n glastră.

 

Iubite, mai am un strop de amintire dragă,

nu îmi mai este dor de tine, nicidecum,

mi-ai fost în viața asta, miez de fragă,

mi-ai fost un foc ce azi s-a transformat în scrum.

 

Iubite, mi-ai fost o flacără ce-a ars,

mi-ai fost și soare și luna printre stele,

mi-ai fost... dar azi îmi ești doar vers

îți scriu doar versuri uitate prin vechile castele.

Silvia Urlih - 09.07.2024

MĂ SUNĂ DOAMNA MOARTE - by Silvia Urlih

 

Din când în când mă sună doamna moarte,

ar vrea să-mi cumpere o clipă din trăire,

eu îi răspund că moartea mi-e departe

și că în viața asta am învățat să-mi fiu iubire.

 

Mă sună moartea pe-un  telefon inexistent,

habar nu am  de unde îi aud cuvintele,

ea mă tot caută, dar este foarte evident,

că eu am învățat să îmi transced mormintele.

 

Mă sună în zadar plăcuta doamnă,

eu îi răspund și-i zic zâmbind plăpând,

că sunt încă în viață, că-mi sunt încă în toamnă,

că până-n iarna vieții mai am de mers, dar doar fugind.

 

Din când în când mă cheamă doamna moarte,

eu îi răspund că multe îmi mai am de scris în carte.

Silvia Urlih - 06.07.2024

EU MI-AM PROPUS - Silvia Urlih

 Eu mi-am propus

să mai rămân o clipă

 în clipele ce vin,

eu mi-am propus

să nu mă dau bătută

în lupta cu anii bătrâneții,

eu mi-am propus

să beau din cupa plină cu senin,

eu mi-am propus

să retrăiesc iar anii tinereții.

 

Nu vreau să mă înglod în boli și în frustrări,

nu vreau să mai înot în mâluri și-n  deșert,

vreau să mă înalț spre albe, dalbe zări,

vreau să mă iubesc, să uit și să mă iert.

 

Eu mi-am propus să zbor spre infinit,

să nu mai știu de griji și ne-mpliniri,

am reușit, iar zborul îmi este împlinit,

azi știu că totul este doar despre iubiri.

 Sulvia Urlih 21.06.2024

ÎN DRUMUL MEU - Silvia Urlih

 

În drumul meu spre vindecare,

m-am mai împiedicat de câte-un ciot,

știam că vindecarea doare,

însă știam că pot, că încă pot.

 

În drumul meu spre împlinire,

m-am înțepat de câte-un spin,

m-am ancorat de-a Lui iubire,

și-am înțeles că viața nu mi-e chin.

 

În drumul meu înspre Lumină,

m-am mai lovit de câte-un nor,

El, mi-a cântat cu vocea Lui divină

și-am înțeles că... durerile nu dor.

 Silvia Urlih - 07.06.2024

MI-A SCRIS UN ÎNGER - Silvia Urlih

 

Mi-a scris un înger cu o stea,

că mă va duce pe cărări divine,

nu l-am crezut și i-am cerut să stea,

că încă nu sunt împăcată  eu cu mine.

 

Steluța însă mi-a poposit în casă,

o tot vedeam plutind printre hermine...

mi-a spus că ei puțin îi pasă

de luptele ce le tot dau cu mine.

 

De-odată, i-am văzut lumina sfântă,

și-am înțeles mesajul ei divin,

am auzit cum heruvimii-mi cântă

și-am înțeles că trebuie spre mine să revin.

 

I-am ascultat mesajul lui divin

și i-am urmat lumina ce mi-a dat,

cu îngerul încerc să îmi revin

și să-mi devin eu, unicul soldat.

 

O UMBRĂ-MI SUNT

 

O umbră-am fost pe ăst pământ

și-n umbră uneori m-ascund,

mă uit în spate și-n al meu gând,

mă văd ogoru-n lat și-n lung arând.

 

O umbră-am fost și încă parcă sunt,

mă uit în stânga dar și-n partea dreaptă,

în față văd că îmi voi fi cărunt,

în spate văd că am uitat o treaptă.

 

O umbră-am fost în viața ce mi-am fost,

dar azi îmi sunt o floare înflorită,

mi-am fost boboc și iarbă fără rost,

dar azi îmi sunt grădina însorită.

 

O umbră-mi sunt cât zilele-mi sunt scrise,

vin și revin mereu din infinit,

mi-am asumat ca zilele promise

să-mi fie pași spre ultimul zenit.

Silvia Urlih - 16.04. 2024

MĂ-NTREABĂ GÂNDUL - Silvia Urlih

Din când în când, mă-ntreabă gândul ,

cine îmi sunt și ce-aș avea de-nfăptuit,

mă-ntreabă-n șoapte unde îmi e pământul

și dacă ce-am trăit mi-e fructul pârguit.

 

Din când în când, mă duc pe văi abrupte

și mă întreb de râul l-aș mai trece,

sufletu-mi răspunde că treptele nu-s rupte

și că orice mi-ar fi, încă nu-mi este rece.

 

Din când în când, m-arunc spre nemurire,

mă duc acolo de unde am venit,

m-arunc cu totul spre viață, spre iubire

și nu regret că am venit din alb finit.

Silvia Urlih 12.04.2024

 

FLACRĂRA LUMINII VII – Silvia Urlih

 

Lângă ciutura din sat,

dorul mi l-am îngropat,

lăcrămioare -am cumpărat,

lacrima să-mi fie sfat.

 

Cu mine am stat la sfat,

dar nimic nu am aflat,

poate doru-i supărat,

că ce vrea, eu nu i-am dat.

 

Lacrima nu vrea să curgă,

obrazul nu vrea s-o șteargă,

poate distanța-i prea lungă,

să ne -ajungă doar o cergă.

 

Lăcrămioară, lacrimă,

ce ești floare-a lacrimii,

nu mă face-o victimă,

eu sunt flacără -a luminii vii !             

Silvia Urlih - 07.04.2024    

 

CÂNDVA - Silvia Urlih

Cândva,

mă priveam de dincolo de geam

și mă vedeam

o pasăre rănită,

mă întrebam ades

dacă mai existam,

sau îmi eram

de veci murită.

 

Cândva,

mi-eram o pasăre-n-tr-un glob

și nu vedeam

ce e-n afara mea,

mi-eram adesea ascunsă

într-un bob

și nu vedeam iarna

cu fulgii ei de nea.

 

Cândva,

asta a fost demult,

dar mi-am spart globul de cristal

și am fugit,

m-am luat cu viața la trântă

în al său tumult,

iar azi sunt eu,

și știu că multe mai am încă de trăit.

Silvia Urlih 27.01.2024

ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ ! - Silvia Urlih

 

Îmbrățișează-mă

când timpul tace,

iar orologiul s-a oprit,

mai dă-mi din cerul tău

un pic de pace,

și spune-mi

că plecăm spre infinit.

 

Îmbrățișează-mă

când timpul fuge,

iar soarele

ne este călăuză,

îmbrățișează-mă

chiar dacă ninge,

și de la tâmple

ne-a mai căzut o frunză.

 

Îmbrățișează-mă

când timpu-i obosit,

iar luna

ne trimite la culcare,

să-mpachetăm în stele

cerul necosit

și să pășim

pe-aceeași unică urcare.

Silvia Urlih - 20.01.2024